Ce se întâmplă dacă nu accept moștenirea în termen?
Întrebare: Tatăl meu a murit acum aproape un an și jumătate. Eu lucrez în străinătate și nu am ajuns la notar, iar fratele meu spune că acum „am pierdut moștenirea”. Este adevărat? Ce se întâmplă dacă nu accept moștenirea în termen?
Răspuns pe scurt: Dacă nu accepți moștenirea în termenul de un an de la deces (art. 1103 Cod civil), pierzi, în principiu, dreptul de a mai opta, iar partea ta merge la ceilalți moștenitori care au acceptat. Totuși, nu e mereu un capăt de drum: poate exista o acceptare tacită pe care nu ai conștientizat-o, termenul poate să fi început mai târziu sau poți cere repunerea în termen pentru motive temeinice.
Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultanța unui avocat sau a unui notar public.
Pe scurt
- Termenul de acceptare a moștenirii este de 1 an de la data deschiderii moștenirii, adică de la deces (art. 1103 alin. (1) Cod civil).
- Acceptarea poate fi expresă (declarație la notar sau înscris) sau tacită (acte pe care le poți face doar ca moștenitor).
- Dacă ai fost citat de notar și nu ai acceptat în termen, ești prezumat că ai renunțat (art. 1112 Cod civil).
- Termenul poate curge mai târziu în cazuri speciale: testament descoperit ulterior, rudenie aflată mai târziu, deces înregistrat pe baza unei hotărâri.
- Pentru motive temeinice poți cere repunerea în termen.
- Separat de termenul de acceptare, succesiunea finalizată după 2 ani de la deces atrage, ca regulă, un impozit de 1% (Codul fiscal, art. 111).
Care este termenul pentru acceptarea moștenirii?
Termenul este de un an și curge, ca regulă, de la data decesului. Art. 1103 alin. (1) Cod civil spune că dreptul de opțiune succesorală „se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii”.
Există însă situații în care termenul începe mai târziu (art. 1103 alin. (2)):
- de la nașterea moștenitorului, dacă s-a născut după deces (copilul conceput înainte de deces);
- de la înregistrarea morții în registrul de stare civilă, dacă aceasta se face pe baza unei hotărâri judecătorești declarative de moarte, cu excepția cazului în care ai cunoscut mai devreme faptul morții;
- de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul, dacă testamentul a fost descoperit după deces;
- de la data la care ai cunoscut sau trebuia să cunoști legătura de rudenie pe care se întemeiază dreptul tău, dacă ai aflat de ea după deces.
În plus, termenului i se aplică regulile despre suspendarea și repunerea în termenul de prescripție (art. 1103 alin. (3)).
Ce se întâmplă concret dacă nu accepți moștenirea în termen?
Dacă termenul a trecut și nu ai acceptat nici expres, nici tacit, pierzi dreptul de a mai accepta. În practică, notarul nu te va trece în certificatul de moștenitor, iar cota ta va reveni celorlalți moștenitori care au acceptat. Dacă nimeni nu acceptă, moștenirea poate deveni vacantă și trece, potrivit Codului civil (art. 1135 și următoarele), la comuna, orașul sau municipiul unde se află bunurile.
| Situația ta | Efectul | Ce poți face |
|---|---|---|
| Ai acceptat expres în primul an | Ești moștenitor | Finalizezi procedura la notar |
| Ai făcut acte de moștenitor (acceptare tacită) | Ești considerat că ai acceptat | Dovedești actele la notar sau în instanță |
| Ai fost citat de notar și nu ai acceptat | Prezumție de renunțare (art. 1112) | Poți răsturna prezumția doar cu probe |
| Nu ai acceptat și nu ai fost citat | Pierzi dreptul de opțiune | Verifici dacă termenul a curs corect sau ceri repunerea în termen |
| Ai avut un impediment serios (boală gravă, internare) | Termenul poate fi suspendat sau repus | Ceri repunerea în termen |
Ce înseamnă acceptarea tacită și te poate salva?
Da, de multe ori acceptarea tacită este cea care „salvează” un moștenitor care nu a ajuns la notar. Acceptarea este tacită atunci când faci un act sau un fapt pe care nu l-ai putea face decât în calitate de moștenitor.
Exemple pe care instanțele le analizează frecvent: ai preluat și folosești ca proprietar bunurile defunctului, ai închiriat apartamentul lui în nume propriu, ai vândut sau donat bunuri din moștenire. Pe de altă parte, actele de conservare, supraveghere și administrare provizorie (de exemplu, ai închis apa ca să nu inunzi vecinii) nu înseamnă, prin ele însele, acceptare (art. 1110 Cod civil). Nici plata înmormântării nu este privită, de regulă, ca acceptare.
Exemplu: Un fiu a locuit după deces în casa părinților, a plătit utilitățile și impozitul pe numele lui și a închiriat o cameră, fără să meargă la notar. După doi ani, la dezbaterea succesiunii, el poate susține că a acceptat tacit, cu probe precum chitanțe, contractul de închiriere și declarații de martori. Dacă notarul nu poate stabili acceptarea, decizia o ia instanța.
Ce este prezumția de renunțare și când se aplică?
Prezumția de renunțare se aplică doar dacă ai fost citat legal. Art. 1112 Cod civil spune că este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat la moștenire succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea lui, ca urmare a citării sale, nu acceptă în termenul de un an.
Condițiile sunt stricte: citația trebuie să precizeze expres că, dacă nu accepți în termen, vei fi prezumat că renunți, altfel citația este nulă. Iar prezumția operează doar dacă citația ți-a fost comunicată cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului.
Mai e un mecanism de știut: orice persoană interesată (de exemplu, un alt moștenitor sau un creditor) poate cere instanței, pentru motive temeinice, să te oblige să optezi într-un termen mai scurt de un an. Dacă nu optezi în termenul stabilit de instanță, ești considerat că ai renunțat (art. 1113 Cod civil).
Poți cere repunerea în termen?
Da, dacă ai avut motive temeinice care te-au împiedicat să accepți. Pentru că art. 1103 alin. (3) trimite la regulile prescripției, se aplică și repunerea în termen din Codul civil: cererea se face la instanță în termen de 30 de zile de la data la care ai cunoscut sau trebuia să cunoști încetarea motivelor care te-au împiedicat.
Simplul fapt că ai lucrat în străinătate sau că „nu ai avut timp” rareori este considerat motiv temeinic. Mai serioase sunt situațiile documentate: o boală gravă cu internare, faptul că nu ai știut de deces din motive care nu îți sunt imputabile sau ai fost indus în eroare de ceilalți moștenitori.
Ce pași urmezi acum?
- Calculează termenul corect. Pornește de la data decesului din certificatul de deces și verifică dacă se aplică vreuna dintre excepțiile de la art. 1103 alin. (2).
- Dacă termenul nu a expirat, dă o declarație de acceptare la orice notar public sau, din străinătate, la consulatul României, prin procură ori declarație autentică.
- Dacă a expirat, adună dovezi ale unei eventuale acceptări tacite: chitanțe, contracte, acte de folosință a bunurilor, martori.
- Verifică dacă ai fost citat de notar și când ți s-a comunicat citația.
- Dacă ai avut un impediment serios, discută cu un avocat despre o cerere de repunere în termen, cât mai repede, pentru că termenul de 30 de zile e scurt.
Greșeli frecvente
- Confuzia dintre termenul de 1 an și cel de 2 ani. Un an este termenul de acceptare. Doi ani este pragul fiscal după care, ca regulă, se datorează impozit de 1% la finalizarea succesiunii.
- Încrederea în „rezolvăm noi între frați”. Fără acceptare în termen, o înțelegere verbală nu îți păstrează drepturile.
- Vânzarea unui bun al defunctului fără acte. Poate valora acceptare tacită, dar poate crea și conflicte cu ceilalți moștenitori.
- Așteptarea citației. Notarul nu are obligația să te găsească; e treaba ta să acționezi în termen.
Dacă situația implică și un testament, merită să citești și despre cum se contestă un testament, iar pentru pașii obișnuiți, despre dezbaterea succesiunii la notar.
Când ai nevoie de avocat?
Ai nevoie de avocat dacă ceilalți moștenitori contestă că ai acceptat tacit, dacă vrei să ceri repunerea în termen sau dacă s-a eliberat deja un certificat de moștenitor fără tine. Textele de lege pot fi verificate în forma actualizată a Codului civil, pe Portalul legislativ.
Întrebări frecvente
Pot accepta moștenirea din străinătate?
Da. Poți da declarația de acceptare la o misiune diplomatică sau un oficiu consular al României ori poți împuternici pe cineva prin procură autentică să o facă în numele tău. Important este ca acceptarea să fie făcută în termen.
Dacă renunț expres, mai pot reveni?
Renunțarea este, ca regulă, definitivă după ce a fost înregistrată, iar cel care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. Codul civil permite revocarea renunțării doar în condiții limitate și numai cât timp termenul de opțiune nu a expirat, așa că discută cu notarul înainte să semnezi.
Plata impozitului pe casa defunctului înseamnă acceptare?
Depinde de context. O plată făcută doar ca să nu se acumuleze penalități poate fi văzută ca act de conservare, în timp ce folosirea bunului ca proprietar arată mai degrabă acceptare. Decizia finală aparține notarului sau, la neînțelegere, instanței.
Ce se întâmplă cu datoriile defunctului dacă nu accept?
Dacă nu ești moștenitor, nu răspunzi pentru datoriile moștenirii. Dacă accepți, răspunzi pentru datorii doar în limita bunurilor primite din moștenire, nu cu bunurile tale proprii.
Există o derogare de la impozitul de 1% în 2026?
Da, temporar: Legea nr. 170/2026 a scutit de impozitul de 1% succesiunile al căror termen de 2 ani se împlinea între 14 iulie și 30 septembrie 2026, dacă erau finalizate până la 30 septembrie 2026. Măsura a fost legată de indisponibilitatea sistemelor ANCPI și nu se aplică în afara acestui interval.
Dacă ești încă în primul an de la deces, cel mai simplu pas este și cel mai sigur: o declarație de acceptare la notar, chiar înainte de dezbaterea propriu-zisă.

