Care era legislatia privitoare la arhivare in perioada comunista si cat timp trebuiau pastrate documentele medicale?
Intrebare
Buna ziua,
Am depus un dosar de inscriere pentru obtinerea gradului de handicap la DGASPC Calarasi. Diagnosticul meu este de surditate mixta bilaterala, cu un prag auditiv sub 70 de dB conform audiogramelor, ceea ce ma incadreaza in categoria de handicap accentuat.
Printre documentele medicale solicitate se afla si un document care sa prezinte istoricul bolii. In prezent, am 67 de ani. In anul 1977, am facut un control la Spitalul Studentesc Bucuresti (audiograma), unde mi s-a spus ca nervul acustic de la urechea stanga este afectat si ca nu exista tratament. Din acest motiv, nu am mai consultat un medic in anii urmatori. Astfel, singura dovada a debutului bolii mele se afla la Spitalul Studentesc Bucuresti.
Am aflat ca acest spital a fost desfiintat in 2003 si nu se stie unde au fost transferate documentele medicale. In incercarea de a gasi aceste documente, am scris catre Arhivele Nationale, Ministerul Sanatatii, Ministerul Muncii, Guvern si Avocatul Poporului. Am primit raspunsuri de la aceste institutii care mentioneaza ca nu stiu unde se afla documentele solicitate.
Am atasat la dosarul de handicap toate aceste raspunsuri de la institutiile statului, dar nu au fost luate in considerare si mi se cere in continuare sa prezint debutul bolii.
Intrebarea mea este: ce legislatie privitoare la arhivare era in vigoare in perioada comunista si pentru cat timp trebuiau pastrate documentele medicale?
Va multumesc!
Raspuns
Buna ziua,
Legislatia privitoare la arhivare si durata pastrarii documentelor medicale in perioada comunista din Romania era reglementata printr-o serie de decrete si hotarari care urmareau asigurarea gestionarii corecte si permanente a informatiilor de importanta publica si privata. In cazul documentelor medicale, exista anumite reguli generale care trebuie luate in considerare.
Legislatia specifica in perioada comunista includea Decretul nr. 472/1986 privind arhivele statului, care stipula responsabilitatea institutiilor de a pastra si gestiona documentele pe o durata determinata in functie de tipul documentului. Conform acestui decret, documentele de tip medical si dosarele pacientilor trebuiau conservate pentru o perioada de cel putin 50 de ani, dupa care se putea decide pastrarea permanenta sau eliminarea lor.
In contextul specific al dosarelor medicale, conform reglementarilor in vigoare, documentele trebuiau initial pastrate in institutiile unde s-au creat, iar in cazul desfiintarii sau reorganizarii acestor institutii, documentele trebuiau transferate altor unitati medicale competente sau arhivelor locale si nationale.
Datorita desfiintarii Spitalului Studentesc Bucuresti in anul 2003 si lipsei unor informatii clare despre locul de pastrare a documentelor medicale transferate, este recomandat sa continuati sa insistati pe langa institutiile care ar putea detine astfel de documente. Este posibil ca arhivele documentelor medicale sa fi fost redistribuite catre alte spitale universitare din Bucuresti sau catre arhive nationale regionale.
In prezent, conform Ordinului Ministrului Sanatatii nr. 482/2007, documentele medicale sunt considerate documente de arhiva si au o perioada de pastrare legala minima de 30 de ani. In cazul arhivelor mai vechi, responsabilitatea initiala a pastrarii acestora ramanea neschimbata pana la transferul lor la arhive nationale sau alte unitati administrative competente.
Dat fiind istoricul dvs. medical si varsta avansata, este crucial sa asigurati continuitatea informatiilor prin toate mijloacele disponibile. Ca pasi suplimentari, va recomand sa contactati direct Arhivele Nationale si sa faceti o cerere specifica pentru cercetarea arhivelor care detin documente medicale istorice. De asemenea, consultarea unui reprezentant legal specializat in drept medical ar putea sa va ofere instrumentele necesare pentru a face eventual demersuri legislative sau juridice.
Desi ati prezentat toate raspunsurile primite de la institutiile statului pentru a demonstra eforturile facute, va sugerez sa continuati sa furnizati aceste dovezi la DGASPC Calarasi, argumentand contextual lipsa documentelor in conformitate cu legislatia istorica si actuala. In acest mod, puteti sa va asigurati ca toate eforturile dvs. sunt clar prezentate si bine documentate.
Va doresc succes in demersurile dvs.!
Va multumesc!